Sf. Aurel

• Episcop
• ??-c.426
• d.: în c.426
• 20 iulie (latin)

Deşi nu cunoaştem locul şi data naşterii sfântului Aurel, ştim că acesta era diacon în Cartagina în anul 388 şi că a fost prieten al aceluia ce avea să devină sfântul Augustin. În jurul anului 391 a devenit episcop de Cartagina. El a fost conducătorul Bisericii din nordul continentului african, o biserică măcinată de schismele de la începutul secolului al IV-lea.

Criza cu care s-a confruntat Aurel era criza ce s-a declanşat odată cu încetarea persecuţiilor sângeroase. Factorul conflictual a fost atitudinea faţă de creştinii care au cedat în faţa persecuţiei şi care acum doreau să se întoarcă în sânul Bisericii. Unii creştini aveau faţă de aceştia o atitudine plină de toleranţă şi indulgenţă, pe când alţii doreau o purificare a Bisericii, dorind separarea de tot ceea ce era profan. Această atitudine diferită a generat schismă peste schismă, mai ales din cauza celor intoleranţi

Aici intervine sfântul Aurel – într-o zonă în care biserica era adormită, în care doctrina era uitată, în care bisericile erau folosite şi pentru alte tipuri de celebrări, în care călugării refuzau să lucreze. Pe aceştia din urmă Aurel îl îndeamnă să se implice în pastoraţie şi în muncă. Sfântul Augustin hrăneşte şi încurajează energia pe care Aurel o depune pentru revitalizarea Bisericii şi pentru a-i apropia pe creştinii care se îndepărtaseră de Biserică.

Aurel încurajează unitatea în zonă. A avut o atitudine paternă, plină de caritate şi de iubire faţă de toţi cei care doreau să se întoarcă în Biserica de care s-au desprins prin schismă. În ceea ce privea însă credinţa, urmând exemplul lui Augustin a fost în sintonie cu Roma. Augustin şi Aurel mor în acelaşi an, în 430.

Sursa: FB Sfântul zilei