Sf. Benignus

• preot, martir
• ??-c.303
• 13 februarie (latin)

Dintre cei 18 sfinţi cu numele de Benignus, martirul comemorat astăzi aparţine mulţimii incomensurabile de victime ale ultimei crunte persecuţii anticreştine a lui Diocleţian şi Maximian, la începutul secolului al IV-lea. Foarte puţine sunt datele despre acest sfânt, care s-a născut şi a trăit la Todi, unde a fost hirotonit preot datorită bunătăţii şi corectitudinii sale. A înfruntat în mod curajos tortura şi moartea, iar trupul său, dus de mâini evlavioase, a fost înmormântat de-a lungul străzii ce ducea de la Todi spre Vicus Martis, într-o localitate care a luat numele său şi unde, mai târziu, s-a ridicat o mănăstire benedictină.

În anul 1904, rămăşiţele pământeşti au fost aşezate în altarul mare al bisericii „Sfântul Silvestru”, închise într-o preţioasă urnă de argint, datată din anul 1679. Deşi cultul său nu este prea răspândit, amintirea sfântului Benignus de Todi a fost constantă, cel puţin în biserica tudertină. Dintre ceilalţi sfinţi cu acest nume, trei au fost episcopi (cei mai vestiţi sunt episcopul irlandez de Armagh şi al XX-lea episcop de Milano), şase martiri, şase călugări, un preot scoţian şi un eremit.

Sursa: "Vieţile sfinţilor", Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti