Fer. Berthold

• călugăr
• ??-1188
• 29 martie (latin)

La începutul veacului al XI-lea, au început să se îndrepte din Europa spre locurile sfinte din Palestina, valuri după valuri, mulţimi imense de ostaşi, pelerini, aventurieri. Unii mergeau pentru a lupta în calitate de cruciaţi, alţii pentru afaceri şi interese meschine, alţii din simplă curiozitate şi o mică parte erau mânaţi de gândul sincer de a vedea locurile unde a trăit şi suferit Mântuitorul. Între aceştia din urmă se află şi Sfântul Berthold.

Era de loc din oraşul Limoges, Franţa; după ce şi-a terminat studiile la universitatea din Paris, s-a înrolat ca ostaş şi a participat la lupte grele, din care el era convins că a scăpat numai datorită unui ajutor deosebit din partea lui Dumnezeu. Ca recunoştinţă, a părăsit armata şi s-a retras în mănăstirea de pe Muntele Carmel din Palestina. Aici fusese mai demult un centru de viaţă spirituală intensă, dar, datorită războaielor, acum decăzuse. În 1170, Patriarhul de Antiohia vizitează mănăstirea şi o reaşează pe un drum nou, încredinţând conducerea ei lui Berthold. Acesta, prin înţelepciunea şi viaţa lui personală, reînnoieşte vechea strălucire a sfântului lăcaş; iubit şi admirat de toţi, ca un om sfânt, îşi sfârşeşte viaţa în 1188.

Se pare că numele ce i.a fost dat la botez a prevestit activitatea lui de conducător şi reformator. Berthold provine din cuvintele berth = strălucit, şi walden = a guverna. Berthold a guvernat în mod strălucit, pentru că el însuşi s-a lăsat guvernat de Duhul lui Dumnezeu. Cum învaţă Apostolul: „Aceia sunt cu adevărat fii ai lui Dumnezeu, regi împreună cu Cristos, care se lasă conduşi de Duhul lui Dumnezeu”.

Sursa: "Vieţile sfinţilor", Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti