Sf. Bonifaciu

• Episcop, martir
• c.675-754
• n.: în c.675-754
• d.: la 5 iunie 754
• 5 iunie (latin)

Fără opera misionară a sfântului Bonifaciu nu ar fi fost posibilă organizarea politică şi socială europeană a lui Carol cel Mare. Bonifaciu sau Winfrid pare să fi aparţinut unei nobile familii engleze din Devonshire, unde s-a născut în anul 673 (sau 680). A urmat regula monastică în abaţia din Exeter şi din Nurslig, înainte de a începe evanghelizarea popoarelor germanice de dincolo de Rin. Prima sa încercare de a ajunge în Frisia a eşuat datorită ostilităţii dintre ducele german Radbod şi Carol Martel. Winfrid a făcut atunci pelerinajul la Roma pentru a se ruga la mormintele martirilor şi a obţine binecuvântarea papei. Sfântul Grigore al II-lea a susţinut elanul misionar al lui şi Winfrid a plecat către Germania. A făcut popas în Turingia, apoi a ajuns în Frisia, abia supusă de către franci, şi, acolo, a făcut primele convertiri.

În trei ani, a parcurs o mare parte din teritoriul germanic. Chiar şi saxonii au răspuns cu entuziasm la predica sa. Fiind chemat la Roma, a primit de la papa consacrarea episcopală şi noul nume de Bonifaciu. În timpul călătoriei de întoarcere în Germania într-o pădure din Hessen a pus să se taie un stejar uriaş, căruia populaţiile păgâne îi atribuiau puteri magice, pentru că era socotit sediul zeului. Acel gest a fost socotit o adevărată sfidare a divinităţii şi păgânii au alergat pentru a asista la răzbunarea zeului ofensat. Bonifaciu a profitat de aceasta pentru a le aduce mesajul evanghelic. La picioarele stejarului doborât a ridicat prima biserică dedicată sfântului Petru.

Înainte de a organiza Biserica pe malul drept al Rinului, s-a gândit la fondarea, între regiunile Hessen şi Turingia, a unei abaţii, care să devină centrul propulsor al spiritualităţii şi culturii religioase din Germania. S-a născut astfel celebra abaţie de la Fulda, comparabilă prin activitate şi prestigiu cu benedictina Montecassino. Ca sediu arhiepiscopal a ales oraşul Maienţa, dar şi-a exprimat dorinţa de a fi înmormântat la Fulda.

Deja bătrân, şi totuşi neobosit, a plecat spre Frigia, însoţit de 50 de călugări. La 5 iunie 754 dăduse întâlnire, la Dokkum, unui grup de catehumeni. Era ziua de Rusalii; la începutul celebrării sfintei Liturghii misionarii au fost atacaţi de către un grup de frisoni înarmaţi cu spade. „Nu vă temeţi – le-a zis Bonifaciu însoţitorilor – toate armele din această lume nu pot ucide sufletul nostru”. Când spada unui necredincios s-a îndreptat spre capul său, a căutat să se apere, protejându-se cu Evangheliarul, însă lovitura de sabie a străpuns cartea şi a tăiat capul martirului.

Sursa: "Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978, trad. pr. Iosif Agiurgioaei