Pages Menu
Categories Menu

Brigitta a SuedieiSf. Brigitta a Suediei

  • călugăriţă
  • 1303-1373
  • n.: în 1303, Finsta, Uppsala, Suedia
  • d.: la 23 iulie 1373, Roma, Italia
  • 23 iulie (latin)

Brigitta Birgersdotter s-a născut în anul 1303, pe moşia Finsta, în regiunea Uppland în Suedia, în familia aristocraţilor Bierger Petersson şi Ingeborg Bengtsdotter. Părinţii Brigittei erau foarte credincioşi. Adesea făceau pelerinaje la morminte sfinte, lucru de altfel neobişnuit pentru familiile din clasa lor socială.

Brigitta a rămas orfană de mamă la vârsta de 11 ani. A fost încredinţată în grija mătuşii sale în perioada 1314-1316. În anul 1316, la dorinţa tatălui, chiar dacă ea voia să intre într-o mănăstire, este nevoită să se mărite cu fiul principelui de Narke, Ulf Gudmarsson. În timpul căsătoriei, care a durat 28 de ani, li s-au născut opt copii. Asemenea mamei sale, Brigitta şi-a iubit copiii foarte mult. Le-a oferit o educaţie foarte riguroasă, în spiritul umilinţei şi al ascultării. Zilnic, Brigitta plângea şi se ruga pentru păcatele copiilor ei şi cerea iertare în numele lor când îl supărau pe Dumnezeu.

Împreună cu soţul ei a fondat un spital, unde frecvent vizita bolnavii, şi chiar îi îngrijea. A fost apreciată pentru calităţile sale pedagogice, fiind consultată la curtea imperială de la Stocholm.

În anul 1341 face un pelerinaj cu soţul la sanctuarul din Santiago de Compostella, în Spania, prin care începe o nouă etapă în viaţă. Soţul ei, Ulf, se îmbolnăveşte, iar ultimii doi ani de viaţă şi-i petrece în mănăstirea din Alvastra.

După moartea soţului, Brigitta se dedică total iubirii şi slujirii lui Dumnezeu. Îşi împarte averea între copiii săi şi săraci, reţinându-şi numai strictul necesar. În această perioadă a vieţii intensifică pelerinajele, faptele de milostenie, de umilinţă, precum şi viaţa de rugăciune. Rămâne o perioadă la mănăstirea de călugări din Alvastra, unde are o explozie de revelaţii. O comisie de teologi, cunoscători ai marilor sfinţi din evul mediu, s-a format pentru a cerceta provenienţa revelaţiilor. Rezultatul a fost pozitiv, ceea ce a determinat ca faima Brigittei să se răspândească în Europa.

În 1347 scrie regulile pentru o mănăstire ce va fi construită şi sfinţită abia în 1386 la Vadstena, un important loc de pelerinaj chiar şi astăzi.

În anul 1349 Brigitta pleacă la Roma, unde va rămâne până la sfârşitul vieţii. Aici, în urma unei revelaţii, îndeamnă pe papa Clement al VI-lea să plece de la Avignon şi să se restabilească la Roma, ca adevărat urmaş al sfântului Petru. Profeţia Brigittei s-a îndeplinit abia în 1367, când papa Urban al V-lea a intrat în Roma. Brigitta a soluţionat şi războiul de 100 de ani.

A murit la 23 iulie 1373 la Roma. Numărul minunilor s-a înmulţit după moartea ei, fiind consemnate în protocolul de la procesul de canonizare deschis în 1378 de papa Urban al VI-lea, apoi redeschis de papa Bonifaciu al IX-lea în 1390. A fost proclamată sfântă la 7 octombrie 1391.

Papa Ioan Paul al II-lea a numit-o copatroană a Europei la 1 octombrie 1999, alături de sfintele Ecaterina de Siena şi Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein). Cu această ocazie papa spunea despre Brigitta: „Numind-o patroană a Europei, vreau să arăt că este aproape nu numai de cei care au primit vocaţia la viaţa de consacrare religioasă, ci şi de cei care sunt chemaţi să trăiască în mod obişnuit viaţa laică în lume ca şi familie creştină”.

Sursa: Lumina creştinului, 7/2006

Biografii: varianta 1 / varianta 2 / varianta 3

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *