Sf. Coletta

• călugăriţă
• 1381-1447
• n.: la 13 ianuarie 1381, Corbie, Picardy, Franţa
• d.: la 6 martie 1447, Ghent, Belgia
• 6 martie (latin)

S-a născut când părinţii – tâmplarul Roberto Boylet şi soţia Caterina – nu mai sperau să aibă copii. Au numit-o Nicoleta (familiar, Colette) în cinstea sfântului Nicolae din Bari, naşterea fetei fiind atribuită mijlocirii lui pe lângă Dumnezeu. Colette a început să trăiască o experienţă religioasă – care se va dovedi a fi un complicată – la vârsta de 18 ani, după moartea părinţilor. La 25 de ani, sfătuită de franciscanul Enrico di Baume, intră la clarise, simţindu-se chemată să reformeze ordinele înfiinţate de Sfântul Francisc.

A avut o viziune cu Sf. Francisc de Assisi, care i-a cerut să refacă regula Sf. Clara la severitatea originală. Când a ezitat a fost orbită timp de trei zile şi mută pentru alte trei. A văzut în aceasta un semn că trebuie să acţioneze.

În 1406, la Nisa, a primit vălul religios de la Papa Benedict al XIII-lea, care o autorizează să reformeze mănăstirile ordinului franciscan şi să înfiinţeze mănăstiri noi. Timp de câţiva ani, eforturile sale de reformare eşuează; abia în 1410 înfiinţează prima mănăstire reformată, reînnoită la Besançon, urmată de deschiderea altor 16 mănăstiri. Colette a murit la Gand în 1447.

Etimologie: Coleta (prescurtare de la Nicoleta) = biruitorul poporului (din greacă)