Ss. Cristofor Magallanes şi însoţitorii

• martiri
• 1869-1927
• n.: la 30 iulie 1869, La Sementera, Totatiche, Jalisco, Mexic
• d.: la 25 mai 1927, Colotlan, Jalisco, Mexic
• 21 mai, 25 mai (latin)

Biserica din Mexic se bucură să-i poată avea ca mijlocitori în ceruri pe aceşti martiri, modele de caritate supremă, mergând pe urmele lui Cristos (…) Tăria lor în credinţă şi speranţă i-a susţinut în numeroasele încercări la care au fost supuşi. Sunt o moştenire preţioasă, rod al credinţei înrădăcinate pe pământul mexican, credinţă care, în zorii celui de-al treilea mileniu de creştinism, trebuie să fie păstrată şi revitalizată ca să continuaţi a fi fideli lui Cristos şi Bisericii sale aşa cum aţi făcut-o în trecut[1].

Este o pagină recentă din istoria Bisericii, aceasta pe care o deschidem astăzi cu un sfânt latino-american. Pagină sângeroasă: pentru că şi în catolicismul din Mexic, creştinii au fost persecutaţi mult timp de un stat anticlerical. Preotul Cristofor (Cristobal) Magallanes Jara face parte din rândul martirilor mexicani care sunt amintiţi astăzi. Când persecutorii au închis Seminarul de la Guadalajara, s-a oferit să creeze un altul în parohia sa. Primul dintre martirii mexicani care a fost beatificat a fost iezuitul Miguel Agustin Pro (1988), apoi, în 1992, l-au urmat alţi 25 de fericiţi (22 de preoţi şi 3 laici) pe care, cu prilejul Jubileului din anul 2000, papa Ioan Paul al II-lea i-a şi canonizat. Sfântul Cristofor s-a născut la Totaltiche, Jalisco, Arhidieceza de Guadalajara, la 30 iulie 1869. A fost paroh în satul său de baştină.

Preot cu o credinţă ferventă, conducător prudent al fraţilor preoţi şi păstor plin de zel, a fost înzestrat cu o deosebită capacitate de înnoire umană şi creştină a credincioşilor. Misionar între indigenii „huichole”, a răspândit cu zel devoţiunea Rozariului faţă de sfânta Fecioară. Cea mai mare muncă la care s-a dedicat în activitatea sa pastorală au fost vocaţiile sacerdotale.

La 25 mai 1927, a fost împuşcat la Colotlân, Jalisco, Dieceza de Zacatecas. În faţa plutonului de execuţie, în mai 1927, l-a întărit pe unul dintre tovarăşii săi de martiriu: „Stai liniştit, fiule: numai o clipă şi apoi cerul”. Apoi, adresându-se plutonului de execuţie, a spus: „Eu mor nevinovat şi-i cer lui Dumnezeu ca sângele meu să fie de folos pentru unitatea dintre fraţii mei mexicani”.

Notă:
[1] Ioan Paul al II-lea din Omilia ţinută cu ocazia canonizării

Sursa: "Martiri şi sfinţi din calendarul roman", Editura Sapientia, Enrico Pepe, trad. pr. Ioan Bişog