Sf. Dezideriu de Langres

• Episcop, martir
• 23 mai (latin)

În anul 407, cu prilejul unei invazii a Vandalilor, episcopul localităţii Langres – Franţa -, Dezideriu, cu gândul de a-i îmblânzi pe invadatori, iese înaintea lor, purtând în mâini Cartea Sfintelor Evanghelii; comandantul nu se impresionează de prezenţa şi rugămintea bătrânului şi ordonă să fie executat pe loc, împreună cu cei care erau cu el. Multă vreme s-a păstrat cartea stropită de sângele curajosului episcop.

Creştinii din primele veacuri atribuiau numele de Dezideriu copiilor ce răspundeau unor dorinţe ale părinţilor, deoarece, în limba latină, desiderium înseamnă dorinţă. Prenumele evocă şi o imagine a lui Cristos, care a fost numit în Vechiul Testament „Dorul munţilor veşnici”, dorul tuturor sufletelor mari; de asemenea, poate aduce aminte de rugăciunea psalmistului: „Precum doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa te doreşte sufletul meu pe Tine, Doamne”. Prenumele Dezideriu poate avea şi forma de: Desir, Desire, Didier, Desimir, Desislau; pentru femei, există forma Deziderata.