Ss. Emil şi Castus

• martiri
• 22 mai (latin)

Sfântul episcop Ciprian, care a murit martir în anul 258, la Cartagina (Africa), a consemnat în scris istoria a doi creştini prieteni, Emil şi Castus, care, aduşi în faţa judecăţii şi înspăimântaţi de chinurile la care au fost supuşi, s-au hotărât să se lepede de credinţa creştină; după un scurt timp de şovăire, ajutaţi de harul lui Dumnezeu, se răzgândesc, îşi reînnoiesc mărturisirea de credinţă şi dragoste faţă de Cristos şi sunt arşi pe rug. Acestea se petreceau în anul 250, cu opt ani înainte ca însuşi Sfântul Ciprian să-şi plece capul sub sabia călăului.

Emil şi forma feminină Emilia corespund numelui unei vechi familii de patricieni romani, familia Aemilia. Înţelesul de bază al cuvântului nu a putut fi descoperit; poate fi pus în legătură cu cuvântul grecescaimylias = blând, duios. Din prenumele Emil sunt derivate şi Emilian, Milică, Mihuţ, Miluţă; de prenumele Emilia aparţin şi formele Emiliana, Ena, Mili, Milica, Mica. Păstrând apropierea de adjectivul aimylios = blând, duios, prenumele din familia Emil-Emilia ne-ar putea sugera dorinţa lui Isus: „Învăţaţi de la Mine, căci sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă pentru sufletele voastre”. Martirologiul Roman aminteşte o Sfântă Emiliana (Emilia) la 5 ianuarie.

Sursa: "Vieţile sfinţilor", Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti