Sf. Eugen de Cartagina

• Episcop
• ??-505
• d.: în 505, Albi, Italia
• 13 iulie (latin)

După ocuparea de către vandali a imperiului din Africa de Nord, creştinii catolici au avut de suferit multe neplăceri, deoarece regii vandalilor, începând cu Genseric, îmbrăţişaseră arianismul; din această cauză, Biserica Catolică din Cartagina a rămas fără păstor sufletesc timp de peste treizeci de ani. În urma intervenţiei împăratului de la Constantinopol, în anul 481, a putut fi ales un episcop, în persoana Sfântului Eugen. Zelul şi eforturile lui au dus la reînvierea vieţii creştineşti în toate bisericile catolice, fapt ce i-a nemulţumit pe prelaţii arieni. Aceştia au reuşit să obţină de la regele Huneric un decret pentru expulzarea tuturor episcopilor catolici, între ei fiind şi Eugen: 46 au fost trimişi la tăiat păduri în Corsica şi 303 la muncile câmpului, în Tunisia. După trei ani, în 487, sunt rechemaţi de către urmaşul lui Huneric, Guatamund. Dar nu au decât o scurtă perioadă de linişte; venind un alt rege, favoritul arianismului, Eugen este deportat în Languedoc (Sudul Franţei de astăzi), unde îşi sfârşeşte zilele la Albi, în anul 505.

Prenumele Eugen, purtat de peste douăzeci de sfinţi, între care mai însemnaţi sunt Sf. Eugen I, Papă (… 637), sărbătorit la 2 iunie, şi Sf. Eugen, episcop de Cartagina (… 505), sărbătorit la 13 iulie, este larg răspândit în onomastica creştină. Pentru persoane masculine există formele: Eugen, Eugeniu, Genu, Genuţu, Evghenii, Ghenie, Ghenea, Oghenie, Jenö; pentru femei: Eugenia, Genia, Geni, Genica, Genuţa, Jeni, Evghenia. Toate aceste prenume derivă din cuvântul grec Eugenios, format din rădăcinile: eu = bun, bine, şi gen = a naşte, a produce, şi exprimând ideea de „om născut dintr-o familie bună”, „om făcând parte dintr-un neam nobil”, „om mare prin naştere”. Grecii vechi îl foloseau ca supranume şi-l adăugau la numele propriu-zise; ulterior, a devenit nume propriu şi creştinismul l-a preluat cu bucurie, deoarece era în măsură să exprime originea divină a vieţii suprafireşti dăruite prin credinţă. Prenumele Eugen, sub toate formele, poate fi un permanent memento al cuvintelor Evangheliei Sfântului Ioan: „Dar tuturor celor ce l-au primit (pe Cuvântul Întrupat), celor ce cred în numele lui, el le-a dat putinţa să devină fii ai lui Dumnezeu. Aceştia, nu din sânge, nici din pornirea trupului, nici din vrere de bărbat, ci din Dumnezeu s-au născut” (Ioan l,12-13).

Sursa: "Vieţile sfinţilor", Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti