Sf. Gisela a Ungariei

• regină
• ??-c.1095
• d.: în c.1095, Passau, Germania
• 7 mai (latin)

Fiică a lui Henric al II-lea de Bavaria şi a Giselei de Bourgogne, Sfânta Gisela comemorată la 7 mai este soră a Sfântului Henric, împărat Germaniei, şi soţie a Sfântului Ştefan, regele Ungariei, mort la 1038. După ce a rămas văduvă, s-a retras într-o mănăstire din Germania, lângă Passau, unde a murit în anul 1060. Sfânta Gisela a trăit în perioada de formare a popoarelor europene, când conducătorii – duci, regi, împăraţi erau oameni din popor, distinşi prin calităţi militare şi organizatori uneori prin cruzime, dar trăind viaţa simplă a supuşilor lor. Credinţa creştină, plină de vitalitatea începuturilor, i-a determinat să considere că a sluji lui Dumnezeu este o cinste mai mare decât a conduce o împărăţie, şi pentru aceasta se retrăgeau cu bucurie în mănăstiri, fie când renunţau la coroanele lor, fie când deveneau văduvi sau văduve; aici duceau viaţa de rugăciune şi jertfă a călugărilor şi călugăriţelor venite din popor, astfel ajungând la cinstea sfintelor altare.

Punctul de plecare al numelui Gisela este un cuvânt germanic vechi, gisel, care însemna «săgetată», sau, mai exact «vergeaua de lemn» care purta vârful ascuţit al săgeţii. Se pune întrebarea cum s-a ajuns ca acest nume să fie dat unei femei. Fenomenul poate fi asemănător cu cel din limba latină, unde cuvântul virgo = fecioară, tânără fată, este apropiat de virga = nuia, vargă, mlădiţă plăpândă, gingaşă, elastică. În această perspectivă, Gisela ar putea fi tradus prin: persoană delicată, curată sufleteşte. Referinţa la săgeată, armă de luptă, ne sugerează gândul că puritatea şi frumuseţea sufletului se câștigă şi se apără prin luptă.

Sursa: "Vieţile sfinţilor", Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti