Sf. Ioan Fisher

• Episcop, martir
• 1469-1535
• n.: în 1469, Beverly, Yorkshire, Anglia
• d.: la 22 iunie 1535, Londra, Anglia
• 22 iunie (latin)

În anul 1935 Pius al XI-lea, canonizându-i în aceeaşi zi pe Ioan Fisher şi Tomas Morus, care au plătit prin decapitare curajul de a apăra propria credinţă, i-a menţionat ca „două exemple de fidelitate care trebuie propuse creştinilor din timpul nostru”. Toporul călăului, care le-a întrerupt vieţile în anul 1535, i-a lovit pe mulţi alţi catolici, vinovaţi de a nu fi aderat la aşa numitul „Act de supremaţie”, prin care, cu un an mai înainte, regele Henric al VIII-lea se proclamase cap al Bisericii naţionale engleze, pentru că papa declarase că nu poate să-i aprobe divorţul de prima soţie, Ecaterina de Aragon, pentru a se putea căsători cu Anna Bolena. Cei doi sfinţi de astăzi sunt victimele cele mai renumite ale pretenţiilor inacceptabile ale regelui.

Ioan Fisher, născut la Beverley în anul 1469, şi sfinţit preot la douăzeci şi doi de ani, a fost, la fel ca şi prietenul său Thomas Morus, un om de mare cultură. Dar la vasta erudiţie, care a făcut din el un adevărat fiu al epocii sale, a unit un mare zel şi o totală abnegaţie în îndeplinirea datoriilor sale de episcop al micii dieceze de Rochester, în scaunul căreia fusese ales în anul 1504, având, în acelaşi timp, şi sarcina de cancelar al universităţii din Cambridge. A acceptat cu seninătate condamnarea la moarte, care a fost executată la 22 iunie 1535, la o lună de la avansarea sa la demnitatea de cardinal, prin care Paul al III-lea a voit să-l onoreze pentru fidelitatea şi curajul său.

Sursa: "Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978, trad. pr. Iosif Agiurgioaei