Ss. Ioan şi Paul
- martiri
- 26 iunie (latin)
Cercetătorii nu sunt de aceeaşi părere cu privire la personalitatea istorică a martirilor romani Ioan şi Paul şi la caracterul verosimil al Patimii lor. Rămâne totuşi, dincolo de orice dubiu, o biserică foarte veche, bazilica Celimontana, dedicată lor, care se arată printre arcuri medievale şi contraforturi pe via Forurilor imperiale. Şi sub splendida bazilică resturile unei case romane, cu diferite spaţii decorate cu fresce preţioase. Micul gol al aşa numitei confessio, sub care a fost găsită o groapă pentru înmormântarea a două trupuri (bisoma), aduce scene de martiriu. Aşadar, o casă construită în epoca romană (unele fresce ilustrează teme evident păgâne), dar locuită şi transformată de creştini. Cum se explică prezenţa unui mormânt în centrul Romei, dacă execuţiile capitale şi înhumările se făceau cu rigurozitate în afara perimetrului împrejmuit de ziduri? O explicaţie pare să fie, şi este cea oferită de relatarea Patimii care debarasată de toate elementele legendare şi de diferitele interpolări sau adaptări, conţine, după cele mai recente studii, date istorice autentice.
Patima povesteşte aşadar întâmplările din viaţa sfinţilor Ioan şi Paul, fraţi de sânge şi de credinţă, decapitaţi pe ascuns în casa lor de pe Celio şi înmormântaţi acolo, în noaptea de 26 iunie 362, în timpul persecuţiei reîncepute împotriva creştinilor de către Iulian Apostatul. Ioan şi Paul erau doi fraţi, bogaţi şi generoşi faţă de săraci. Iulian, care plănuise să pună mâna pe bunurile încredinţate lor de către Constantina, fiica lui Constantin, i-a invitat pe cei doi fraţi la curte. Dar amândoi şi-au exprimat un refuz categoric pe motivul impietăţii sale. Comandantul gărzilor imperiale, Terentianus, s-a dus atunci în casa lor de pe Celio cu ordinul ca ei să ofere în timp de zece zile tămâie statuii lui Jupiter.
După trecerea celei de-a zecea zi de amânare, Terentianus, după ultima încercare zadarnică de a-i atrage la idolatrie, după cum povesteşte Leggenda aurea, „a poruncit să fie decapitaţi pe ascuns şi îngropaţi în casa lor, şi a dat zvonul că au fost trimişi cu domiciliul forţat”. Succesorul lui Iulian, împăratul Gioviano, l-a însărcinat apoi pe senatorul Bizante să caute trupurile fraţilor Ioan şi Paul şi să construiască o biserică pe mormântul lor. Totuşi se pare că persecuţia lui Iulian Apostatul i-a lovit numai pe creştinii din orient, unde Iulian Apostatul îşi avea reşedinţa, şi nu pe creştinii din Roma; câţiva specialişti în materie consideră totuşi că trebuie să se anticipe martiriul celor doi fraţi cu peste jumătate de secol şi să se plaseze în timpul persecuţiei lui Diocleţian.
Sursa: "Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978, trad. pr. Iosif Agiurgioaei