Sf. Józef Bilczewski

• Episcop
• 1860-1923
• n.: la 26 aprilie 1860, Wilamowice, Austria (azi Ucraina)
• d.: la 20 martie 1923, Lviv, Ucraina
• 20 martie (latin)

S-a născut la 26 aprilie 1860 la Wilamowice, într-o familie de agricultori. A fost primul din cei nouă copii ai lui Francesco şi Anna Fajkisz. A primit Botezul la numai trei zile după naştere. A dovedit de timpuriu o înclinare specială pentru studiu. În anul 1872 a terminat şcoala elementară; părinţii l-au trimis la gimnaziul din apropierea oraşului Wadowice.

În august 1880 a intrat în Seminarul din Cracovia şi la 6 iulie 1884 a fost hirotonit preot. După un an de pastoraţie, a fost trimis la Viena pentru continuarea studiilor, obţinând titlul de doctor în teologie cu teza intitulată: Deus est creator mundi. S-a specializat la Roma şi la Paris în teologie dogmatică şi în arheologie creştină şi după întoarcerea în dieceză şi-a susţinut examenul de abilitare cu teza: Arheologia creştină în faţa istoriei Bisericii şi a dogmei.

În anul 1891 a devenit profesor la Universitatea din Lvov. Ulterior şi-a intensificat munca ştiinţifică, în special în arheologie creştină, domeniul său preferat. Obţinând o bursă de studiu din partea guvernului, la finele anului 1894 a plecat la Roma, unde a făcut cercetări arheologice în catacombele romane. Ca rod al acestor cercetări a scris lucrarea ştiinţifică intitulată: Euharistia în lumina celor mai vechi scrieri iconografice şi epigrafice, publicată la Cracovia în anul 1898.

La 18 decembrie 1900 este numit arhiepiscop de Lvov. În anul 1904 a organizat în Polonia congresul mariologic. Afecţiunea sa profundă pentru Biserică şi pentru Scaunul Apostolic a demonstrat-o în diverse moduri: prin scrisoarea pastorală „Biserica lui Cristos”, prin numeroase vizite ad limina, prin organizarea de pelerinaje ale studenţilor din şcolile medii superioare etc. A prezidat în 1922 ultima conferinţă a episcopilor care a avut loc la Czestochowa, elaborând scrisoarea pastorală „Căsătoria”.

Misiunea sa de episcop s-a desfăşurat în condiţii grele datorită problemelor interne şi a conflictelor dezlănţuite de Primul Război Mondial. A intervenit de multe ori pe lângă autorităţile civile în favoarea polonezilor, a ucrainenilor şi a evreilor. Războiul polono-ucrainean (1918-1919) a provocat noi răni în rândul populaţiei şi mulţi preoţi au fost ucişi sau închişi. Invazia bolşevică (1919-1920) s-a abătut cu toată cruzimea asupra Bisericii Catolice. El s-a ridicat în apărarea tuturor, fără să ia în considerare diferenţele de religie sau de naţionalitate. În anii 1918-1921 dieceza sa a pierdut circa 120 de preoţi. Îmbolnăvindu-se grav, a acceptat infirmitatea cu seninătate şi curaj.

A murit la 20 martie 1923 la Lvov. Renumitul istoric A. Medynski l-a definit drept „una dintre cele mai eminente personalităţi nu numai ale Bisericii poloneze, ci şi a celei universale, (…) preot şi polonez exemplar, de erudiţie universală şi în acelaşi timp, intelectual simplu, mărturisitor fidel al ideii apostolice, pătruns de o extraordinară simplitate şi de o rară modestie”. Viaţa spirituală a viitorului fericit poate fi concentrată în trei cuvinte: rugăciune, muncă şi abnegaţie. Era un om al rugăciunii şi se simţea atras în mod special de Euharistie, îngenunchind frecvent în faţa tabernacolului.

Beatificarea sa a avut loc la 26 iunie 2001, în timpul vizitei pe care Papa Ioan Paul al II-lea a făcut-o în Polonia. A fost canonizat la 23 octombrie 2005, de către Papa Benedict al XVI-lea.

Sursa: Lumina creştinului, 8/2001