Fer. Ludovic Eduard Cestac

• preot
• 1801-1868
• n.: la 6 ianuarie 1801, Bayonne, Franţa
• d.: la 27 martie 1868, Bayonne, Franţa
• 27 martie (latin)

Ludovic Eduard Cestac, fondatorul Institutului Slujitoarele Mariei, s-a născut în 1801 în localitatea Bayonne, din sudul Franţei, în regiunea Pirineilor Atlantici. Tatăl lui, Dominique Cestac, a fost chirurg, iar mama sa Jeanne Amitessarobe, a fost de provenienţă bască spaniolă. A avut o soră mai mare, Marianne, şi una mai mică, Élise (1811-1849), care va deveni colaboratoarea sa.

Având o vocaţie precoce, Ludovic a intrat în seminarul din Aire, studiind de asemenea în seminarul Saint Sulpice din Paris. A fost hirotonit diacon în 26 iunie 1825, şi preot în 17 decembrie 1825, la 24 de ani. În 27 august 1831, a fost numit vicar la catedrala din Bayonne, unde şi-a exercitat misiunea cu zel apostolic. Potrivit propriei lui mărturii, spectacolul sărăciei tinerelor orfane din mahalale l-a impresionat şi l-a impulsionat să le uşureze acestora viaţa. Pentru a le ajuta, a decis să deschidă în 1836 un institut pentru a le oferi găzduire şi educaţie.

Şi-a dedicat de asemenea apostolatul recuperării tinerelor care doreau să părăsească prostituţia, îndreptându-le spre un parcurs de muncă şi de convertire. Pentru ele, a cumpărat în 24 noiembrie 1838 un domeniu agricol situat în Anglet: domeniul Châteauneuf, pe care îl va denumi Notre-Dame du Refuge (Fecioara Refugiului). Împreună cu câteva educatoare voluntare, a organizat pentru aceste tinere un proiect educativ bazat pe iubirea Mariei, libertate şi muncă.

A fondat mai apoi Congregaţia Slujitoarele Mariei, pentru gestionarea şi menţinerea acestor opere de caritate. Astfel, în 6 ianuarie 1842, primele 14 colaboratoare s-au consacrat lui Dumnezeu prin intermediul voturilor religioase, după regula scrisă de pr. Cestac. Între aceste prime Slujitoare ale Mariei s-au numărat: Élise Cestac, sora Maria-Magdalena, sora fondatorului, considerată co-fondatoare; Gracieuse Bodin, sora Marie-François de Paule, care, la 20 de ani, a acceptat să însoţească primele prostituate primite – ea va fi prima superioară generală a Congregaţiei; Marie Supervielle, sora Marie-François de Sales, care va organiza munca în noua comunitate Notre-Dame du Refuge.

Începând din 1852, după recunoaşterea oficială a Congregaţiei, pr. Cestac şi-a trimis surorile în numeroase sate pentru a deschide şcoli. A murit în faimă de sfinţenie pe 27 martie 1868 la Notre-Dame du Refuge, Anglet, Congregaţia pe care a fondat-o fiind prezentă în multe părţi ale lumii.

Pr. Ludovic Eduard Cestac obişnuia să spună că un cuvânt al Papei are mai multă valoare decât toate cuvintele oamenilor. Cei care au dat mărturie despre viaţa şi activitatea lui au pus accentul pe devoţiunea faţă de Preasfânta Euharistie, faţă de Sfânta Liturghie, faţă de Preacurata Fecioară Maria şi faţă de sfinţi. Speranţa care îi alimenta întreaga existenţă era un adevărat imn către Milostivirea Divină care îl îndemna să iubească, să consoleze, să ierte şi să-i sfătuiască pe credincioşi să-şi găsească refugiul în sânul lui Dumnezeu, loc de alinare, de iertare şi de har.

În 7 aprilie 1908, Papa Pius al X-lea a semnat decretul de introducere a cauzei pr. Cestac. În 13 noiembrie 1976, Papa Paul al VI-lea a promulgat decretul de recunoaştere a trăirii eroice a virtuţilor. În 13 iunie 2014, Papa Francisc a promulgat un decret prin care atribuia un miracol mijlocirii lui, ceea ce a permis beatificarea. Pr. Cestac a fost beatificat duminică, 31 mai 2015, în Franţa, la Bayonne, de către Cardinalul Angelo Amato, în prezenţa Ordinariului Diecezei, Mons. Marc Aillet.