Fer. Marcel Callo

• laic, martir
• 1921,1945
• n.: la 6 decembrie 1921, Rennes, Ille-et-Vilaine, Franţa
• d.: la 19 martie 1945, Mauthausen, Austria
• 19 martie (latin)

Marcel Callo s-a născut în Renne (Franţa), în 6 decembrie 1921. Provine dintr-o familie numeroasă şi modestă: este al doilea din cei nouă fraţi, părinţii fiind muncitori. La şcoală a fost mediocru, plăcându-i înainte de orice să-şi păcălească colegii. Crescând într-un ambient foarte creştin, părinţii considerau că fii lor ar trebui să fie educaţi şi de către societate, în afara zidurilor casnice; prima dată Marcel a participat la mişcarea creştină „cruciada euharistică”, apoi, în 1933 a intrat la cercetaşi, iar în 1934 la JOC (Junimea Muncitoare Catolică), unde a privilegiat viaţa spirituală ca izvor al oricărei acţiuni şi s-a implicat în vestirea Evangheliei într-o clasă socială deja decreştinată. Printre muncitori a întâlnit-o pe Margareta, tânăra cu care s-a logodit în 1942, însă nu a reuşit să o şi ia de soţie.

Odată cu ocupaţia germană a Franţei (1940), mulţi muncitori au fost transferaţi cu serviciul obligatoriu în fabricile de arme din Germania; Marcel a fost recrutat de către nazişti în ziua de 8 martie 1943, ziua de după bombardamentul din Rennes în care şi-a pierdut sora: ispita fugii a fost mare, însă totuşi a plecat pentru a evita repercusiuni asupra tatălui şi a fratelui preot.

Sosit în Turingia, Marcel i-a întâlnit în scurt timp şi pe alţi membrii ai junimii muncitoare catolice şi s-a implicat necontenit ca şi „misionar pentru a-mi ajuta tovarăşii”, implicându-i în aceasta şi pe cercetaşi şi pe tinerii din Acţiunea Catolică; implicarea sa a fost plină de înflăcărare şi rodnică, astfel încât a adunat în jurul său un grup constant şi considerabil de tineri. Gestapo-ul, care bănuia că există o oarecare legătură între catolici şi rezistenţă, nu a fost de acord cu acţiunile lui Marcel, astfel încât în data de 19 martie 1944 l-au arestat şi apoi l-au condamnat „pentru activismul său catolic în rândul tovarăşilor Serviciului Muncii Obligatorii”; cu alte cuvinte, s-a dovedit a fi „periculos pentru regimul nazist şi pentru siguranţa poporului german”.

La început a fost închis în închisoarea din Gotha, apoi în lagărul din Flossemburg; chiar şi în secţia condamnaţilor la moarte, unde a fost dus în urma transferurilor progresive, s-a comportat ca un creştin devotat. Autorităţile naziste au hotărât deci ca Marcel Callo să fie eliminat. În 25 octombrie a fost transferat în lagărul de concentrare şi exterminare din Mauthausen, în Austria. Sleit de puteri şi extenuat, în 19 martie 1945 s-a prăbuşit în groapa comună care servea ca latrină. Moarte inumană. Corpul său, ca şi cel al multor victime din lagărele de exterminare, nu a fost regăsit, fiind probabil ars în crematoriu.

Sursa: ActiuneaCatolica.ro