Sf. Nicolae din Flüe

• pustnic
• 1417-1487
• n.: la 21 martie 1417, Sachseln, Unterwalden, Elveţia
• d.: la 21 martie 1487, Ranft, Aargau, Elveţia
• 21 martie (latin)

Nicolae de Flue, cunoscut mai mult sub numele de Fratele Nicolae (Bruder Klaus), se bucură de o mare popularitate în Elveţia, unde este sărbătorit la 25 septembrie; Papa Pius al XII-lea l-a proclamat patron al acestei ţări. El s-a născut în 1417, în localitatea Flueli, aproape de Sachseln, cantonul Obwalden din Elveţia. Deşi se simţea chemat la viaţa de mănăstire (la vârsta de 16 ani avusese aşa-numita „viziune a turnului”), a trebuit să accepte unele sarcini civile şi militare; a fost primar de Sachseln, consilier şi judecător cantonal, deputat în dietă. În 1445, s-a căsătorit cu Dorothea Wyss; din căsnicia lor s-au născut cinci băieţi şi cinci fete; unul dintre ei a ajuns paroh de Sachseln, iar un nepot, Conrad Schuber, a murit în faimă de sfinţenie.

Nicolae ar fi dorit mult să intre în asociaţia „Prietenii lui Dumnezeu”, din Alsacia, dar soţia s-a împotrivit cu energie şi el a rămas în mijlocul familiei, deşi ducea o viaţă de rugăciune şi mortificaţiune cu totul neobişnuită. La vârsta de 50 de ani, în iunie 1467, după ce a pus în bună rânduială toate problemele familiei şi a obţinut aprobarea soţiei, a plecat spre Alsacia. Dumnezeu însă, prin diferite semne, i-a arătat că locul său este aproape de ţinuturile natale. S-a retras într-o peşteră singuratică aproape de Flue, unde ducea o viaţă sfântă, respectând un post continuu şi total; există mărturii istorice de netăgăduit că, timp de 19 ani, nu s-a hrănit decât cu Sfânta Împărtăşanie.

Din peştera sa îndrăgită nu ieşea decât pentru a merge la Sfânta Liturghie, şi atunci când patria l-a chemat la datorie, în 1473, în faţa ameninţării din partea austriecilor, şi în 1481-, 82, pentru a interveni în tulburările care ameninţau să ducă la un război civil, buna reuşită a intervenţiei sale i-a adus din partea locuitorilor titlul de „Părinte al Patriei”. Rugăciunea lui cea mai obişnuită era aceasta: „Domnul meu şi Dumnezeul meu, îndepărtează de la mine tot ceea ce mă îndepărtează de Tine; Domnul meu şi Dumnezeul meu, dăruieşte-mi tot ceea ce mă aduce mai aproape de Tine; Domnul meu şi Dumnezeul meu, scoate din sufletul meu iubirea de mine însumi şi dă-mi harul să mă bucur numai de Tine”.

Locuitorii din împrejurimi l-au spionat în mare taină mai mult timp şi s-au convins că Bruder Klaus – Fratele Nicolae – era într-adevăr un om al rugăciunii şi al pocăinţei. Au construit pentru el o chilie şi o bisericuţă care a fost sfinţită în anul 1469. Aici, Nicolae de Flue a murit în ziua de 21 martie 1481, chiar la a 70-a aniversare a zilei de naştere. La 14 ani de la încetarea din viaţă, Henric Wölflin a întocmit o istorie a vieţii lui pe baza „faptelor mărturisite cu jurământ de către martori care au văzut cu ochii lor şi au auzit cu urechile lor”. A fost declarat „Fericit” în anul 1669 şi canonizat de către Papa Pius al XII-lea, în 1947.

Tânăr înzestrat cu calităţi de conducător, preţuit şi ascultat de concetăţenii săi, soţ iubitor, tată a 10 copii, cap al unei familii numeroase, suflet îndrăgostit de muncă, pustnic dezlipit de cele pământeşti şi prezent în focul luptelor pentru patrie şi pace, Sfântul Nicolae de Flue, pe drept numit patron al unei ţări iubitoare de libertate şi pace, ne dovedeşte că sfinţenia adevărată nu ne rupe de viaţă şi de oameni, ci ne pregăteşte să lucrăm în mijlocul lor pentru dreptate şi pace. Însuşi numele pe care l-a purtat îi amintea că, slujindu-ipe oameni, se ajunge la biruinţă. Nicolae are la bază „cuvintele: niké = victorie şi laos = popor; Nicolae = popor al victoriei; persoană care a contribuit la victoria poporului. Sfântul Nicolae de Flue ne arată că nu armele materiale, ci armele Duhului, recomandate de Sfântul Pavel, aduc adevărata victorie.

Sursa: "Vieţile sfinţilor", Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti