Pages Menu
Categories Menu

PantelimonSf. Pantelimon


Sfântul Pantelimon este unul dintre cei mai cunoscuţi şi iubiţi sfinţi ai Bisericii lui Cristos. Este adesea numit „doctor fără de arginţi”, arătându-se prin aceasta cum că el nu a umblat după averi şi s-a mulţumit cu ceea ce putea avea din rosturile lui şi nu cerea de la nimeni să îi plătească pentru binefacerile făcute. Sfântul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor şi tămăduitor al bolnavilor, el este un model de doctor, slujitor şi creştin următor lui Cristos.

A trăit în vremea împăratului Maximian Galeriu şi era originar din cetatea Nicomidiei. El a văzut lumina zilei în anul 284, dintr-un tată păgân, senator la curtea împăratului, şi o mamă creştină. Primul său nume a fost „Pantoleon”, adică „cel în toate puternic ca un leu”. Mama lui Pantoleon, Evula, îl iubea pe Cristos în taină, numindu-se creştină. Ea îi vorbea despre împlinirea sufletului şi despre tainele credinţei în nemurire. Atras de învăţătura creştină, ca urmare a influenţei dragostei mamei sale, acesta va înceta a mai cerceta căile sfinte o dată cu moartea acesteia. Filosofia îi va prinde mai mult atenţia. După moartea mamei, tatăl a dat copilul la şcolile păgâne ale timpului. A terminat cu succes Şcoala de Medicină la Nicomidia. Mai apoi, tânărul Pantelimon a fost încredinţat, spre ucenicie, medicului Eufrosin. Dobândind multe cunoştinţe şi o înţelepciune aleasă a practicării medicinii, el a fost remarcat de împărat, care l-a şi ales drept medic al său.

Dumnezeu va apărea din nou în inima tânărului doctor, făcându-l să îşi dorească cu ardoare Botezul în Cristos. Schimbarea cea mai mare din viaţa lui Pantelimon a avut loc în momentul întâlnirii acestuia cu bătrânul creştin Ermolae, care a arătat celui dintâi cum doar Cristos binevoieşte a vindeca, prin sau mai presus de oameni. Trecând zilnic prin faţa curţii preotului unei biserici din Nicomidia – Sfântul Ermolae – tânărul Pantoleon a fost chemat odată să intre înăuntru. Bătrânul Ermolae începu apoi să îl înveţe că numai Cristos este singurul doctor adevărat, al sufletelor şi al trupurilor. Vizitele la acesta au urmat pentru mai mult timp. Într-o zi, pe când se întorcea de la Eufrosin, Pantoleon găsi pe drum un copil mort, muşcat de o năpârcă. Vrând să probeze adevărul cuvintelor lui Ermolae, el chemă în ajutor numele lui Cristos şi îndată copilul se ridică, iar năpârca muri. Aceasta a dus la botezarea tânărului Pantelimon. Va primi numele de Pantelimon care înseamnă „cel cu totul milostiv”.

După primirea Sfântului Botez, mai multe vindecări făcea Pantelimon, boli incurabile şi neputinţe nespuse pierind în fata iubirii şi credinţei sale. Marele Pantelimon face minuni atât prin harul primit, cât şi prin tratamentele pe care le da celor bolnavi. Drept urmare a milosteniei sale, el şi-a împărţit toată averea săracilor, iar celor pe care îi vindecă de boli şi neputinţe, nu le cerea nimic drept plată. De aici i se trage şi numele „doctor fără de arginţi”. Din cauză că era căutat de mulţi bolnavi, ceilalţi medici din Nicomidia deveniseră invidioşi pe el şi, fiindcă îngrijise un creştin tocmai chinuit din ordinul împăratului, ei profitară de ocazie pentru a-l denunţa pe Pantoleon la împărat. Pentru credinţa şi dragostea tânărului Pantelimon faţă de Cristos, împăratul Maximian porunceşte ca acesta să fie supus unor chinuri groaznice, după care decide să îi fie tăiat capul.

Tânărul a fost legat de un stâlp şi trupul i-a fost sfâşiat cu gheare de fier, iar rănile arse cu făclii aprinse. Însă torţele s-au stins, iar rănile sfântului s-au vindecat. A fost scufundat în plumb topit şi aruncat în mare, legat de un pietroi. L-au aruncat apoi fiarelor sălbatice, dar acestea s-au arătat blânde. Împăratul s-a înfuriat şi a dat ordin ca sfântul să fie legat de o roată cu lame ascuţite, care, rostogolindu-se de la înălţime, în faţa întregului oraş, să îl omoare. Cristos l-a eliberat pe sfântul mucenic, în rostogolirea roţii, roata strivind un mare număr de necredincioşi. Maximian a dat ordin ca Pantoleon să fie decapitat, iar trupul să fie dat în foc. În momentul morţii sale, din cer s-a auzit cuvântul: „Slujitor credincios, dorinţa ta va fi acum îndeplinită, porţile cerului îţi sunt deschise, cununa ta e pregătită. Vei fi de-acum înainte adăpost deznădăjduiţilor, ajutor celor încercaţi, doctor bolnavilor şi teroare demonilor. De aceea, numele tău nu va mai fi Pantoleon, ci Pantelimon.”

Pantelimon, doctorul cel bun şi nerăpitor de averi, a mucenicit pentru dragostea sa faţă de Cristos, fiind decapitat din ordinul împăratului. Se spune de către Tradiţia creştină, cum că în momentul decapitării sfântului, din rana lui nu a curs sânge, ci lapte, iar măslinul de care a fost legat a rodit în acel moment. Spre a nu lua creştinii cinstitul trup al sfântului, acestuia i s-a dat foc, însă o altă minune a mărturisit vrednicia aceluia. Credincioşii au scos din cenuşa trupul neatins de foc al lui Pantelimon şi l-au îngropat cu mare cinste, pe proprietatea lui Arnantios Scolasticul, în anul 303.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Biografii: varianta 1 / varianta 2

Opinii? Sugestii? Completări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *