Sf. Rozalia

• fecioară
• c.1130-c.1160
• n.: în c.1130, Palermo, Sicilia
• d.: în c.1160, Muntele Pellegrino, Italia
• 4 septembrie (latin)

Patroana oraşului Palermo, care s-a bucurat de o cinstire răspândită în Sicilia asemenea martirelor Agata din Catania şi Lucia din Siracusa, nu are o istorie la fel de bogată în mărturii şi tradiţii. Un învăţat mort în anul 1620, Ottavio Gaietani, se plângea că nu a găsit urme lăsate de înaintaşi cu privire la această sfântă, cu toată grija cu care le căutase cam peste tot. La trei ani după moartea sa, se pare că însăşi sfânta s-a îngrijit să umple această lacună, apărând în anul 1623 unei femei bolnave, poruncindu-i să se ducă în pelerinaj la bisericuţa de pe muntele Pellegrino, un aspru promontoriu care închide înspre apus golful Palermo. Femeia a aşteptat luna mai care urma înainte de a asculta de dorinţa sfintei Rozalia, care apărând din nou i-a indicat locul unde erau ascunse rămăşiţele sale pământeşti.

La 15 iulie cercetările au avut un bun rezultat, dar oasele, adunate într-o grotă săpată printre stânci, nu scoteau la iveală nici o inscripţie cu privire la apartenenţă. La început s-a pus la îndoială faptul că ar fi vorba despre resturi umane. Arhiepiscopul de Palermo, Giannettino Doria, a constituit o comisie de experţi, compusă din medici şi teologi, care la 11 februarie 1625 s-a pronunţat pentru autenticitatea rămăşiţelor. Acest lucru a reaprins devoţiunea populară şi Urban al VIII-lea a introdus în anul 1630 numele sfintei în Martirologiul roman la 15 iulie şi la 4 septembrie.

În aceeaşi perioadă, şi mai exact la 25 august 1624, la 40 de zile după descoperirea oaselor, doi zidari, în timp ce executau lucrări la conventul dominican „Sfântul Ştefan” din Quisquina, au găsit într-o grotă o inscripţie latină, destul de rudimentară, care spunea: Ego Rosalia Sinibaldi Quisquine et Rosarum Domini filia amore Domini mei Iesu Christi in hoc antro habitari decrevi” („Eu Rosalia Sinibaldi, fiica trandafirilor Domnului, din iubire faţă de Domnul meu Isus Cristos m-am decis să locuiesc în această peşteră de la Quisquina”). Aceasta confirma în parte tradiţiile orale, adunate de acelaşi Gaietani, care vorbeau despre sfânta Rozalia, născută la Palermo, trăind câţiva ani la curtea reginei Margareta, soţia regelui Gulielm I al Siciliei (1154-1166).

Primind în dar de la regină muntele Pellegrino, Rosalia şi-a stabilit locuinţa acolo sau, mai bine zis, l-a ales ca loc de retragere, datorită asprei sale singurătăţi pe care o ofereau prăpăstiile sale stâncoase, îndreptate spre marea albastră. Acolo a dus o viaţă de pocăinţă şi aici s-a întors pentru odihna cea din urmă, probabil după ce a peregrinat prin alte locuri încă şi mai ferite de distracţiile lumeşti, după exemplul vechilor anahoreţi.

Sursa: "Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978, trad. pr. Iosif Agiurgioaei