Ss. Rufin şi Valeriu

• martiri
• 14 iunie (latin)

Amintirea acestor doi martiri se face împreună, deoarece amândoi erau funcţionari romani, însărcinaţi cu administrarea depozitelor de grâu din ţinutul Aisne (Franţa), pe drumul care ducea de la Roma până la insulele britanice. Un şef de bandă barbar, numit Rictiovarus, i-a luat prizonieri, iar apoi i-a condamnat să fie înecaţi în apa Vesle, deoarece erau creştini şi căutau să-i aducă şi pe alţii la credinţă. Acestea se petreceau în secolul al III-lea. Trupurile lor se păstrează în catedrala din Soissons.

Rufin era un supranume roman, provenind de la adjectivul rufus = roşcat; din supranume sau poreclă, a rămas ca nume de familie, apoi s-a folosit şi ca prenume.

Valeriu este tot un nume roman şi are ca rădăcină verbul voleo, valére = a fi puternic, a fi sănătos; de la acest cuvânt se trag numele destul de răspândite astăzi: Valeriu, Valerian, Valentin, Valeria, Valentina, Valeriana; se pare că şi numele legendare Valerian, Veler şi Lér au legătură cu numele Valeriu, însemnând persoană sănătoasă, puternică, în stare de a înfăptui lucruri mari. Martirologiul Roman consemnează peste douăzeci de sfinţi care au purtat nume din familia Valeo, Valére = a fi sănătos, a fi puternic; ei repetă şi adeveresc cuvântul psalmistului: „Puterea mea şi lauda mea este Domnul!”

Sursa: "Vieţile sfinţilor", Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti