Sf. Secundus

• martir
• ??-c.119
• d.: în c.119, Asti, Italia
• 29 martie (latin)

Po, spune o zicală, este fluviul cel mai lung şi cel mai scurt din Italia. Prin prima afirmaţie se referă la lungimea sa de la izvor la vărsare, 652 de km, în timp ce prin a doua se evidenţiază numele de doar două litere. Deşi alternează două perioade de plinătate cu două perioade de scădere, Po are întotdeauna un aspect impunător prin cei 1.500 de metri cubi ai săi de apă transportaţi pe secundă. Aceste amănunte îşi au semnificaţia lor în profilul sfântului Secundus din Asti: unul dintre episoadele caracteristice ale vieţii sale este tocmai vadul fluviului Po, în şa pe calul recalcitrant. Sfântul Secundus este foarte popular în Italia nord-vestică, fiind patronul de la Asti şi Ventimiglia.

Informaţiile pe care le avem despre el sunt însă în mare parte legendare: cele mai vechi, verificabile din punct de vedere istoric, urcă până la jumătatea secolului al IX-lea, când se vorbeşte despre o biserică în cinstea sa. Legenda povesteşte că Secundus era un tânăr de familie nobilă, păgân, care admirând eroismul atâtor martiri creştini, mergea să-i viziteze în închisorile din Asti. Aici sfântul Caloger din Brescia, despre care nu posedăm date istorice sigure, a avut ocazia de a-i vorbi îndelung cu privire la mesajul creştin. După câtva timp, Secundus, care era prieten al lui Sapriţiu, prefectul roman al oraşului (după cum se ştie, Asti, cu numele de Asta, era o veche colonie romană), s-a dus cu el la Tortona (şi ea devenită colonie romană, cu numele Dertona, în anul 148 î.C.). La Tortona se afla de fapt în aşteptarea procesului Marcian (sau Marţian), pe care o tradiţie posterioară l-a considerat episcop, ba chiar protoepiscop de Tortona, martirizat sub Adrian, la începutul secolului al II-lea.

Mărturia sfântului Marcian l-a făcut pe sfântul Secundus să mai facă un pas pe calea convertirii, care a ajuns la desăvârşire cu ocazia unei călătorii la Milano, unde s-a putut întâlni cu sfinţii Faustin şi Giovita de Brescia (despre ei vezi informaţii la 15 februarie). Legenda spune: „Secundus s-a dus la Milano, iar îngerul lui Dumnezeu i-a adus la el, în afara oraşului, pe sfinţii Faustin şi Jovita, care erau ţinuţi închişi în închisoare, şi a primit de la ei botezul, apa fiind dată de către un nor. Şi iată veni deodată din cer un porumbel, aducând trupul şi sângele Domnului, pe care l-a dat lui Faustin şi Jovitei. Dar Faustin i-a dat trupul şi sângele Domnului lui Secundus, care trebuia să le ducă sfântul Marcian”. Sapriţiu, aflând despre convertirea prietenului, a încercat în zadar să-l facă să renunţe, a făcut să fie şi torturat şi în sfârşit a poruncit decapitarea, executată la 30 martie, probabil în anul 119.

Sursa: "Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978, trad. pr. Iosif Agiurgioaei