Sf. Simpliciu

• Papă
• ??-483
• n.: în Tivoli, Italia
• d.: la 10 martie 483
• 10 martie (latin)

Sfântul Simpliciu a păstorit Biserica lui Cristos în calitate de episcop al Romei şi papă între anii 468-483. Era o perioadă de mari frământări, atât pentru Biserică, cât şi pentru Imperiul Roman, acum împărţit în două: Imperiul de Apus şi Imperiul de Răsărit, şi din toate părţile atacat de popoarele ce se revărsau din Nordul şi Răsăritul Europei. Împărţirea  Imperiului a dus şi la o accentuare a diferenţierilor între partea de Apus şi partea de Răsărit a Bisericii; de multe ori, împăraţii interveneau în probleme ale vieţii bisericeşti, fie în ce priveşte organizarea, fie, adesea, şi în probleme de credinţă şi morală. Sf. Simpliciu, asemenea altor papi, s-a aflat uneori în situaţii grele, dar în toate împrejurările a rămas statornic în credinţa şi demnitatea ce i-au fost încredinţate.

În anul 482, împăratul Zenon propune un compromis cu erezia numită monofizism; Simpliciu se ridică cu tărie şi afirmă limpede credinţa definită în Sinodul al IV-lea ecumenic, Sinodul din Calcedon (localitate lângă Constantinopol). Acest sinod, la care au participat peste 600 de episcopi din toată lumea creştină, a condamnat învăţătura susţinută de Patriarhul de Alexandria, Dioscor, şi învăţatul călugăr din Constantinopol, Eutihie. Ei afirmau că în Cristos este numai o singură fire, firea dumnezeiască – de aici, şi numele: monofizism (monos = singur, fisis = fire).

Dioscor şi Eutihie reuşiseră, cu ajutorul împăratului Teodosie al II-lea, să convoace un sinod la Efes, în anul 449, care a subscris o mărturisire de credinţă monofizită; mijloacele folosite pentru obţinerea aprobării acestei mărturisiri au dat Sinodului din Efes numele de „Sinodul tâlhăresc din Efes”. Peste doi ani, un adevărat conciliu ecumenic, Calcedon 451, îi va depune din episcopat pe Dioscor şi pe Eutihie şi va condamna definitiv monofizismul, însuşindu-se scrisoarea Papei Leon cel Mare al Romei. Sfântul Simpliciu, după cum am amintit, a susţinut învăţătura creştină propusă de Sinodul din Calcedon.

Pe lângă apărarea adevăratei învăţături de credinţă, Sf. Simpliciu merită să fie amintit şi pentru faptul că a restaurat unele biserici din Roma, printre care bisericile „Sfântul Ştefan” şi „Sfânta Bibiana”; de asemenea, dovedind un respect deosebit faţă de lucrările de artă, a dat ordin să fie salvate de la distrugere mozaicurile păgâne din Biserica „Sfântul Andrei”. Rămăşiţele sale pământeşti sunt păstrate şi venerate la Tivoli (lângă Roma).

În mod evident, Simpliciu este în legătură cu adjectivul simplex = simplu, neamestecat, neprefăcut, neîmpărţit. Uneori este folosit şi în sens depreciativ, cu înţeles de redus. De când învăţătorul divin Cristos le-a poruncit apostolilor şi urmaşilor săi să fie simpli ca porumbeii, numele de Simpliciu rămâne o chemare la sinceritatea şi puritatea aducătoare de înţelepciune. Sfântul amintit la 2 martie ne oferă una dintre multele confirmări ale cuvintelor lui Isus.

Sursa: "Vieţile sfinţilor", Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti