Sf. Francisc Xaveriu

• preot
• 1506-1552
• n.: la 7 aprilie 1506, Javier, Spania
• d.: la 2 decembrie 1552, Sancian, China
• 3 decembrie (latin)

Francisc de Jasu y Xavier (născut în castelul de Xavier în Spania în 1506), corespunzând aşteptărilor părinţilor nobili, şi-a luat diploma în prestigioasa universitate parisiană. În acei ani a avut fericirea de a trăi cot la cot, împărţind chiar cămăruţa pensiunii, cu Petru Favre, care va deveni ca el iezuit şi va fi beatificat, şi cu un ciudat student, deja înaintat în vârstă pentru a şedea pe băncile şcolii, Ignaţiu de Loyola.

Ignaţiu privise bine în acel suflet: „O inimă aşa de mare şi un suflet aşa de nobil – i-a zis – nu se pot mulţumi cu efemerele onoruri pământeşti. Ambiţia ta trebuie să fie slava care durează pentru veşnicie”. În ziua de Înălţare a anului 1534, în cripta bisericii din Montmartre, Francisc Xaveriu, Ignaţiu de Loyola şi alţi cinci tovarăşi i s-au consacrat lui Dumnezeu făcând vot de absolută sărăcie, şi s-au decis să meargă în Ţara Sfântă pentru a începe de acolo opera lor misionară, punându-se oricum la dispoziţia completă a papei.

Fiind hirotoniţi preoţi la Veneţia şi dispărând perspectiva Ţării Sfinte, au pornit spre Roma, unde Francisc a colaborat cu Ignaţiu la redactarea Constituţiilor Societăţii lui Isus. La treizeci şi cinci de ani a început marea aventură pentru Francisc. La invitaţia regelui Portugaliei, el a fost ales ca misionar şi legat pontifical pentru coloniile portugheze din Indiile orientale. Goa a fost centrul activităţii sale misionare foarte intense care s-a răspândit pe o suprafaţă atât de vastă, încât ar fi fost de domeniul excepţionalului chiar şi cu ajutorul actualelor mijloace de comunicare: în zece ani a străbătut India, Malacca, Moluce şi insule încă în stare sălbatică. „Dacă nu găsesc o barcă, mă voi duce înotând, spunea Francisc, apoi comenta: „Dacă în acele insule ar fi fost mine de aur, creştinii s-ar fi îmbulzit. Dar nu sunt decât suflete de mântuit”. Şi a mers acolo.

După patru ani de activitate misionară în aceste insule, izolat de lumea civilă, s-a îmbarcat pe o corabie mică pentru Japonia, unde, întâmpinând enorme dificultăţi, a stabilit primul centru al creştinilor. Zelul său nu cunoştea limite: din Japonia urmărea deja China. A pornit din nou pe mare, a ajuns la Singapore şi s-a aflat la 150 kilometri de Canton, marele port chinezesc. În insula San Chao, în aşteptarea unei ambarcaţiuni care să-l ducă în China, a căzut grav bolnav. Era cu el un tânăr chinez care îi slujea ca ghid. A murit pe ţărmul mării, la 3 decembrie 1552, în vârstă de patruzeci şi şase de ani. Administrase botezul la peste treizeci de mii de convertiţi.

Sursa: "Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978, trad. pr. Iosif Agiurgioaei