Sf. Simeon al Ierusalimului

• Episcop, martir
• ??-c.106
• d.: în c.106
• 18 februarie (latin)
• 27 aprilie (bizantin)

Acest Sfint Simeon, care era rudenie a Domnului nostru Iisus Hristos, a fost fiu al lui Cleopa, fratele Sfantului Iosif, logodnicul, pentru care vrednicii de credinta, scriitorii vechi de istorie bisericeasca greaca, Evsevie, episcopul Cezareei Palestinei, Gheorghe Chedrin si Nichifor al lui Calist Xantopol, cu un glas marturisesc ca Iosif, logodnicul Preasfintei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu, si Cleopa au fost frati buni de tata si de mama, Iosif era frate mai mare, iar Cleopa mai mic. Acest Cleopa, dupa intoarcerea lui Iosif din Egipt a luat de sotie, de la fratele sau Iosif, pe o fiica a lui Maria, care a nascut pe acest Sfint Simeon. Ajungind in virsta si auzind despre minunile Domnului nostru Iisus Hristos, Sfantul Simeon a crezut Intr-insul. Iar dupa patima cea de bunavoie a Domnului si dupa Inaltarea la cer, a fost numarat in ceata sfintilor saptezeci de apostoli intru bunavestire a lui Hristos, umblind prin cetati si prin sate, invatind si facind minuni; luminind popoarele cu lumina sfintei credinte si pierzind intunericul inchinarii idolesti. Iar in acel timp Sfantul Iacov, fratele Domnului, fiul Sfantului Iosif logodnicul, tinea scaunul arhieriei Ierusalimului, fiind intiiul episcop acolo; si fiindca marturisea pe Hristos, necredinciosii evrei doborindu-l de pe scaunul Bisericii, l-au ucis, lovindu-l in cap cu un lemn.

Dupa uciderea Sfantului Iacob, a sosit degraba risipirea Ierusalimului prin Tit si Vespasian, precum mai inainte a zis Domnul. Iar dupa risipire, s-au adunat ucenicii Domnului care erau intre cei vii, impreuna cu cei care dupa trup au fost rudenie lui Hristos Domnul, si acest sfint Simeon, fiul lui Cleopa, nepotul si fiul de frate al lui Iosif si rudenia Domnului l-au pus al doilea episcop al Ierusalimului – in locul Sfantului Iacov -, caci acum Ierusalimul, incepuse iarasi a fi locuit de oamenii cei ce ramasesera. Iar Sfantul Simeon, fiind ca o biserica a Sfantului Duh, impodobea prin sine scaunul Ierusalimului, aducind pe cei rataciti la Hristos Dumnezeu. Apoi dupa mai multi ani, pe vremea imparatiei lui Traian, a fost clevetit de zavistnicii eretici catre Attic, antipatul Romei, pentru doua pricini: intii, fiindca este cu neamul din casa lui David, iar al doilea ca este crestin. In timpul acela era prigonire de la imparatii Romei, asupra semintiei lui David si asupra celor ce credeau in Hristos. Si erau cercetati cu dinadinsul pretutindeni, cind se afla cineva din neamul lui David si se pierdeau, ca nici urma din acea semintie imparateasca sa nu ramina intre evrei, ci sa stapineasca vesnic imparatii Romei pamintul iudeilor. Asemenea si cei ce credeau in Hristos erau chinuiti si ucisi, pentru ca zeii paginesti sa fie cinstiti prin toata lumea.

Deci, Sfantul Simeon, ca cel din Semintia lui David si ca cel ce credea in Hristos, fiind ruda cu El, a fost prins de pagini, dupa porunca lui Attic antipatul. Fiind batrin Sfantul Simeon, caci avea mai mult de o suta de ani, dupa multe chinuri, pe cruce fiind pironit, ca si Hristos Domnul, si-a dat sufletul in miinile lui Dumnezeu.

Sursa: CrestinOrtodox.ro