Sf. Tit

• Episcop
• ??-c.96
• d.: în c.96, Goryna, Creta
• 26 ianuarie (latin)
• 25 august (bizantin)

Trăind în jurul marelui apostol al neamurilor, sfântul Tit (ca şi sfântul Timotei) este fixat acum în noul calendar liturgic după sărbătoarea „convertirii” sfântului Paul. Timotei este imaginea ucenicului exemplar: ascultător, discret, activ, curajos. Pentru aceste calităţi Paul l-a voit tovarăş de apostolat, în locul lui Ioan Marcu, deja în toamna anului 50, în timpul celei de-a doua călătorii misionare.

Fidel colaborator al lui Paul, sfântul Timotei provine din păgânism. Convertit şi botezat de însuşi apostolul, care îl numeşte „fiul meu”, era deja în compania lui Paul în anul 49, la Ierusalim. A făcut împreună cu el a treia călătorie misionară. Tit a fost cel care a dus „scrisoarea lacrimilor” a lui Paul credincioşilor din Corint, la care a restabilit armonia şi a organizat colecta ce trebuia trimisă săracilor din Ierusalim.

Eliberat din închisoarea romană, apostolul, în trecere prin Creta, l-a lăsat acolo pe Tit cu misiunea de a organiza acolo prima comunitate creştină. Aici Tit a primit scrisoarea lui Paul. Este un document foarte important, pentru că ne informează despre viaţa internă a Bisericii apostolice. Tit a ajuns apoi la Roma, la maestru care l-a trimis probabil să evanghelizeze în Dalmaţia, unde şi acum cultul său este foarte răspândit. O tradiţie veche, neatestată din punct de vedre istoric, relatează că Tit ar fi murit în Creta, la o vârstă foarte înaintată.

Sursa: "Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978, trad. pr. Iosif Agiurgioaei