Sf. Toma de Aquino

• preot, Doctor al Bisericii
• c.1225-1275
• n.: în c.1225, Roccasecca, Aquino, Napoli, Italia
• d.: la 7 martie 1274, Fossanuova, Terracina, Italia
• 28 ianuarie (latin)

Biografia sfântului Toma de Aquino conţine multe incertitudini, dar cu toate acestea se cunosc liniile generale ale vieţii sale. S-a născut în 1225 la Roccasecca în apropierea oraşului Aquino, unde tatăl său era conte. La vârsta de cinci ani a fost condus de părinţii săi la abaţia benedictină de la Monte-Cassino, iar el a aprobat decizia părinţilor săi.

Aici a rămas până la vârsta de 14 ani. Experienţa aceasta îi va întipări un caracter monastic de neşters. În 1239 devine student la Universitatea din Neapole. La finalul anului 1243, îi moare tatăl, iar el intră în Ordinul Dominicanilor. Îşi va continua studiile la Bologna şi apoi la Universitatea din Paris, unde l-a avut ca profesor pe Albert cel Mare. În 1256 obţine licenţa în teologie. Titlul de doctor în teologie îl va obţine în 1259 la Universitatea din Paris. Între 1259 şi 1268 va preda în Italia aproape fără întrerupere sub trei papi: Alexandru al IV-lea, Urban al IV-lea şi Clement al IV-lea. În 1274, la invitaţia papei Grigore al X-lea, sfântul Toma se duce spre Lyon unde trebuia să asiste la Conciliu. Va muri în timpul acestei călătorii, la 7 martie, în Mănăstirea Cisterciană de la Fossanova, avea 49 de ani.

În luna martie a anului trecut, Editura „Humanitas” a publicat cartea lui Étienne Gilson: Tomismul, introducere în filozofia sfântului Toma de Aquino; în traducerea lui Adrian Niţă. Cartea reprezintă o sinteză a gândirii sfântului Toma, tratând trei subiecte: Dumnezeu, natura şi morala. Existenţa lui Dumnezeu şi dovezile existenţei sale au revoluţionat întregul sistem filozofic de atunci, având rezonanţă până în zilele noastre.

Omul, treapta de mijloc dintre îngeri (inteligenţele separate de orice materie) şi formele total incluse în materie, este demonstrat de sfântul Toma ca având sufletul creat dintr-o substanţă imaterială şi deci este nemuritor. De acest suflet unic al omului ţine simultan raţiunea, simţurile, mişcarea şi viaţa. Despre viaţa morală Étienne Gilson, citându-l pe sfântul Toma, spune că aceasta constă pentru fiecare om în dezvoltarea în cel mai înalt grad al posibilităţilor naturii sale, acţionând în orice situaţie în conformitate cu cerinţele raţiunii, deci un ansamblu de acţiuni pus la punct şi ordonat în vederea scopului lor comun, care este perfecţiunea omului şi în consecinţă, fericirea lui. Scopul ultim al omului este deci fericirea lui, dar aceasta se poate realiza doar în măsura în care îl cunoaşte pe Dumnezeu. Să-l rugăm, aşadar, pe sfântul Toma să ne ajute în concretizarea dorinţei ca toţi să fie una.

Sursa: „Lumina creştinului”, 2/2003, Cristi-Daniel Neagoe